Mulţumim ca sunteţi alături de noi şi luna aceasta!
Am rămas datori să vă povestim despre cum a fost la mare si despre alte lucruşoare din viaţa noastră.
Drumul la mare a fost unul plăcut pentru că am reuşit să dorm pe tot parcursul lui, fiind noapte, exceptând o pauză de alăptat pe autostrada soarelui.
La mare a fost frumos şi am mâncat mult pentru că am schimbat aerul, dar nu mi-a plăcut deloc să stau în valuri. Cel mai mult îmi plăcea să stau în bărcuţă să mă leagăn pe valuri sau în piscină, sau să mă plimbe mami sau tati în braţe prin mare. Am întâlnit şi un clovn şi de data asta nu m-am mai speriat!
Împreună cu mami şi tati am vizitat şi mănăstirea Techirghiol şi am văzut mormântul părintelui Arsenie.
La întoarcere am avut un drum cam obositor şi pe ultimii 50km mami a trebuit să mă ţină în braţe pentru că nu mai aveam răbdare.
Aşa am ajuns la Orăştie unde din păcate am cam stricat planurile la toată lumea pentru că m-am îmbolnăvit, am avut febră şi am stat acasă... Dar şi aşa a fost bine pentru că m-am jucat cu Charlie prin curte şi m-am împrietenit mai bine cu bunicii.
Din însemnările mamei, pe 1 septembrie după ce am băut câţiva mililitri buni de apă, am zis cu o dulce inocenţă, pentru prima dată, cuvântul "apa".
Deja de dinainte să plecăm la mare am început să merg în picioare ţinut de mânuţe sau de piept, ce-i drept un mers cam împleticit! Dar dacă am de ce să mă ţin, reuşesc să stau singur pe picioruţele mele.
În data de 17 septembrie am fost pentru prima dată la Borşa, la casa străbunicilor mei, Dumnezeu să îi odihneasca în pace! Acolo am fost foarte fericit pentru că m-am jucat cu căţelul, cu florile şi am mâncat foarte mulţi struguri!
Prin 20 septembrie, fiind în maşinuţa dăruită de bunicii de la Orăştie, m-am ridicat ţinându-mă de volan în picioare. Apoi următoarele zile am reuşit să merg singur singurel prin casă împingând tricicleta dăruită de bunicii de la Cluj. Tot acum, dacă mami mă întreabă "unde e năsucul lui Alex?" eu arăt înspre guriţă; mama spune "bad training!" şi încearcă să mă înveţe să pun mâna pe năsuc!
Prin 22 septembrie, jucându-mă cu mami pe jos, am reuşit ca, prinzându-mă de tricoul ei şi cu puţin ajutor, să mă ridic pe picioruşele mele în picioare.
Îmi place mai nou foarte tare să mă joc cu păpucii, bineînţeles cu uşile, să trag sertarele...
În data de 24 septembrie mami mi-a ţinut ziua la Licurici Party, unde am chemat rudele apropiate împreună cu copiii lor. A fost distractiv, doar la început şi la final am fost cam mârâit, în rest m-am distrat şi eu pe muzică, am mâncat pizza de copii şi am băut şampanie de copii pentru prima dată.
Chiar de ziua mea, în 25, am mai înregistrat un progres prin faptul că m-am tras pe fundic stând pe parchet, ce-i drept în direcţia înspre spate.
Cu greutatea suntem tot la 8500g pentru că deja am început să vreau să umblu în picioruşe şi îmi consum mai tare energia aşa.
Vă mai aşteptăm şi la lunile următoare cu alte povestioare!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu