Cum cresc eu, Alexuţ ...

A doua lună din viaţa mea a fost una mult mai interesantă ca prima, deoarece şi eu şi mami am învăţat lucruri noi şi tot în luna aceasta am avut şi botezul. Priveam cu mai mult interes în jurul meu şi începeam să zăresc mai multe lucruri. Prima data când i-am zâmbit mamei a fost pe data de 27 octombrie.
În 1 ianuarie aveam 4320g, iar pe data de 3 ianuarie mami îmi face baie singură.
În data de 4 ianuarie am râs foarte mult iar ziua aceasta a fost cea în care bunicul Vasile m-a luat pentru prima dată in braţe. Apoi pe 9 aveam 4590g, iar la medic în 16 aveam 4710g cu pampers şi body. Mama m-a mai cântărit şi în 20, când aveam 4740g, iar pe data de 25, când am împlinit 2 luni aveam 4810g.
Din când în când m-au mai pus pe burtică, deşi eu plângeam după o vreme şi ei tot nu au înţeles că mie nu îmi place să stau aşa.
Tati a fost din nou plecat în Olanda, iar bunicii o ajutau pe mami cu multe lucruri şi o vizitau foarte des. Bunicului Vasile îi plăcea tare mult să mă legene în cărucior şi să se joace cu mine cu balonul. Din data de 25 noiembrie am  început să bălesc.

Cum încă nu am fost botezat şi pentru că nu trecuseră cele 40 de zile de la naştere, mama mergea cu mine la biserică, dar stăteam în curte şi ascultam slujba.
Între timp am mai primit musafiri care se străduiau să mă adoarmă în braţele lor. Eu nu sunt obişnuit cu lume multă şi cu agitaţia aşa că mai tot timpul când avem musafiri, sunt mârâit...
Deja am petrecut suficient timp şi cu tati cu care mă înţelegeam foarte bine. Tati ştie să se joace frumos cu mine! Ce păcat că iarăşi trebuie să plece...

Botezul a fost pe data de 21 noiembrie, zi frumoasă de praznic a Maicii Domnului, ce frumos a rânduit Dumnezeu acest lucru! Mama a avut mari emoţii în legătură cu această zi. Botezul a avut loc la biserica Sfântul Dumitru din Floresti şi Sfânta Taină a fost oficiată de părintele Marcel. Înainte de plecare a fost Daria cea care m-a îmbrăcat, pentru că restul aveau emoţii sau nu mai ştiau cum se face aşa ceva. În timpul slujbei, totul a decurs minunat, eu nu am plâns decât foarte puţin când m-a băgat părintele în cristelniţă. Naşele Mihaela şi Dana s-au purtat tare frumos cu mine şi mi-au cumpărat haine tare drăguţele! Cât timp a ţinut masa la restaurant, Bubu Luci a fost cea care mi-a purtat de grijă. Am avut oricum mulţi vizitatori în camera pensiunii. Şi aşa eu am îmbrăcat haina albă a botezului.